O mamă îşi străgă disperarea. Copiii săi, gemeni au fost externaţi din spital, consideraţi perfect sănătoşi de către medicul care s-a ocupat de caz. Acum, micuţii sunt condamnaţi la o viaţă în întuneric.
E plânsul şi ruga unei mame lovite de un blestem crunt. Cele 4 cuvinte îi fac ţăndări sufletul de mamă atunci când le rosteşte... Nu poate să accepte că Destinul este şi el... orb. Nu se împacă deloc cu verdictul medicilor care ar fi nenorocit 2 vieţi: a gemenilor Ianis şi Rareş pe care i-a născut sănătoşi. Mama bebeluşilor duce o cruce grea. O viaţă de mamă prizonieră într-o "colivie de iluzii". Iluzii care se sting şi ele aşa cum s-a stins vederea micuţilor în urmă cu un an şi 4 luni, când puii ei au început lupta cu... bezna.
El e unul dintre gemenii Flaviei, mama cu sufletul rupt în milioane de bucăţi de supărare. E jumătate din inima ei. În braţele mamei cel mic se cuibăreşte liniştit. Ascultă glasul care îl alină. Ar vrea s-o privească. Însa nu poate... Măcar o clipă, drept mulţumire, pentru că MAMA e mereu lângă el. Ridică mânuţa să îi atingă obrazul, să o simtă mai aproape... Mai mult, nu poate... Aşa că, în final o prinde de mână. Îngeraşul ei se simte ocrotit şi iubit.
Ştie că acolo, la pieptul mamei, e bine şi cald... Ştie că e în siguranţă. Şi mai ştie că de-acolo, chiar dacă nu vede, nu va cădea niciodată. Însă mama nu va putea fi mereu aşa lângă pruncul ei. Şi totuşi sunt condamnaţi la beznă, rătaciţi în întuneric, unde bâjbâie derutaţi şi încearcă să cunoască ei lumea. O lume pe care o ating cu frică, dar la care nu au acces cu vederea.
Ianis şi Rareş s-au grăbit să vadă lumina zilei acum 18 luni. Au venit pe lume mai repede decât se aşteptau mama şi medicii. Născuţi prematur, la 32 de săptămâni, puii de om au stat departe de mama Flavia la început. Cântareau fiecare aproximativ 1 kg şi jumătate. Aşa că, din sala de naşteri, incubatorul a fost pentru ei a doua casă, timp de aproape două luni.
Cineva s-a jucat de-a Dumnezeu. Şi când i-a pus în incubator pe băieţeii Flaviei, dar şi atunci când medicii au scris verdictul sadic şi mincinos pe hârtie... Sufletul de mamă a simţit imediat că ceva nu e în regulă.
.jpg)
Mama crede că medicul neonatolog poartă vina. Dacă ar fi fost îndrumat de un specialist, copiii ei ar fi putut să vadă azi lumea, aşa cum o vedem noi toţi. Ar fi reuşit să o privească în ochi şi pe ea, pe cea care le-a dat viaţă şi acum se zbate disperată să le daruiască vederea. O vedere la care au tot dreptul din lume!
Pentru că sarcina a fost prematură, copiii au fost nevoiţi să stea peste 7 săptămâni în incubator. În tot acest timp căldura incubatorului ar fi fost mărită, fără ca ochii bebeluşilor să fie protejaţi. Aşa că, până la arderea aproape totală a retinei, a fost doar un pas. Medicul care... teoretic a avut grijă de gemeni s-a pensionsat între timp. Suferinţa însă nu aşteaptă vârsta de pensionare...
Fraţiorul lui, Ianis se zbate însă în benză. Nicio umbră, nicio licărire nu poate să vadă. E captiv mai mult în pătuţ, unde se ţine de gratiile lui. Le strânge tare, cu putere, de parcă ar vrea să arate că vrea să lupte pentru un drept confiscat de medici sau de soartă... Rareş ar mai avea nevoie de o operaţie grea să poată vedea cât de cât normal. Însă, pentru Ianis, situaţia e mult mai gravă. Nu s-au găsit soluţii medicale în ţară. Singura şansă e o opertaţie costisitoare peste hotare.
D.C.
foto: captură "Acces Direct"
Sursa: SPY News
E plânsul şi ruga unei mame lovite de un blestem crunt. Cele 4 cuvinte îi fac ţăndări sufletul de mamă atunci când le rosteşte... Nu poate să accepte că Destinul este şi el... orb. Nu se împacă deloc cu verdictul medicilor care ar fi nenorocit 2 vieţi: a gemenilor Ianis şi Rareş pe care i-a născut sănătoşi. Mama bebeluşilor duce o cruce grea. O viaţă de mamă prizonieră într-o "colivie de iluzii". Iluzii care se sting şi ele aşa cum s-a stins vederea micuţilor în urmă cu un an şi 4 luni, când puii ei au început lupta cu... bezna.
El e unul dintre gemenii Flaviei, mama cu sufletul rupt în milioane de bucăţi de supărare. E jumătate din inima ei. În braţele mamei cel mic se cuibăreşte liniştit. Ascultă glasul care îl alină. Ar vrea s-o privească. Însa nu poate... Măcar o clipă, drept mulţumire, pentru că MAMA e mereu lângă el. Ridică mânuţa să îi atingă obrazul, să o simtă mai aproape... Mai mult, nu poate... Aşa că, în final o prinde de mână. Îngeraşul ei se simte ocrotit şi iubit.
Ştie că acolo, la pieptul mamei, e bine şi cald... Ştie că e în siguranţă. Şi mai ştie că de-acolo, chiar dacă nu vede, nu va cădea niciodată. Însă mama nu va putea fi mereu aşa lângă pruncul ei. Şi totuşi sunt condamnaţi la beznă, rătaciţi în întuneric, unde bâjbâie derutaţi şi încearcă să cunoască ei lumea. O lume pe care o ating cu frică, dar la care nu au acces cu vederea.
Ianis şi Rareş s-au grăbit să vadă lumina zilei acum 18 luni. Au venit pe lume mai repede decât se aşteptau mama şi medicii. Născuţi prematur, la 32 de săptămâni, puii de om au stat departe de mama Flavia la început. Cântareau fiecare aproximativ 1 kg şi jumătate. Aşa că, din sala de naşteri, incubatorul a fost pentru ei a doua casă, timp de aproape două luni.
Cineva s-a jucat de-a Dumnezeu. Şi când i-a pus în incubator pe băieţeii Flaviei, dar şi atunci când medicii au scris verdictul sadic şi mincinos pe hârtie... Sufletul de mamă a simţit imediat că ceva nu e în regulă.
Mama crede că medicul neonatolog poartă vina. Dacă ar fi fost îndrumat de un specialist, copiii ei ar fi putut să vadă azi lumea, aşa cum o vedem noi toţi. Ar fi reuşit să o privească în ochi şi pe ea, pe cea care le-a dat viaţă şi acum se zbate disperată să le daruiască vederea. O vedere la care au tot dreptul din lume!
Pentru că sarcina a fost prematură, copiii au fost nevoiţi să stea peste 7 săptămâni în incubator. În tot acest timp căldura incubatorului ar fi fost mărită, fără ca ochii bebeluşilor să fie protejaţi. Aşa că, până la arderea aproape totală a retinei, a fost doar un pas. Medicul care... teoretic a avut grijă de gemeni s-a pensionsat între timp. Suferinţa însă nu aşteaptă vârsta de pensionare...
Fraţiorul lui, Ianis se zbate însă în benză. Nicio umbră, nicio licărire nu poate să vadă. E captiv mai mult în pătuţ, unde se ţine de gratiile lui. Le strânge tare, cu putere, de parcă ar vrea să arate că vrea să lupte pentru un drept confiscat de medici sau de soartă... Rareş ar mai avea nevoie de o operaţie grea să poată vedea cât de cât normal. Însă, pentru Ianis, situaţia e mult mai gravă. Nu s-au găsit soluţii medicale în ţară. Singura şansă e o opertaţie costisitoare peste hotare.
D.C.
foto: captură "Acces Direct"
Sursa: SPY News
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu